Ochii care văd Cerul

„Nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi.” Antoine de Saint-Exupéry

Trăim într-o vreme în care oamenii nu mai pun preț pe ceea ce simte inima. Într-o lume în care oamenii văd numai cu ochii, doar ceea de izbește ochii. Oamenii sunt cuprinși din ce în ce mai mult de o ceață tot mai groasă iar vederea le este afectată. În mersul lor prin lume ei cred că văd esențialul, când de fapt esențialul este invizibil pentru ochii aceștia trupești. Cum putem vorbi despre ochi curați când ei nu pot să privească cerul? Cerul se vede cu inima iar pentru asta e nevoie de credință, nădejde și iubire. Dar mai ales de iubire...

Suntem prea iubitori de aceste tărâmuri, de aceste locuri, de persoanele de aici, și uităm prea ușor că totul trece și se duce într-o clipă. Punem prea mult preț de frumusețea aceasta izbitoare și uităm că inima este capabilă să vadă o frumusețe pe care ochii nu o pot percepe.

Uneori stau și mă gândesc: oare cum ar fi fost dacă Domnul Iisus ne-ar fi ales după aspectul nostru și nu s-ar fi uitat la inimă? Oare câți am fi fost copiii Lui? E adevărat că și frumusețea aceasta exterioară tot El ne-a creat-o. Și la fel de adevărat este și faptul că unele inimi sunt pline de răutate și invidie, însă Domnul are un mod de a privi dincolo de ceea ce noi putem înțelege. Când a iertat-o pe femeia prinsă în păcat, Domnul nu s-a uitat la felul în care arăta, nici la păcatele ei de până atunci. El a văzut în inima ei dorința de a-și schimba viața, iar asta L-a făcut pe Domnul Iisus să o ierte: "Du-te și să nu mai păcătuiești!". (Ioan 8:11)

De câte ori nu ne spune și nouă Domnul să nu mai păcătuim, să ne schimbăm și să fim ai Lui. Iar noi Îi promitem acest lucru de zeci de ori, însă iar ne trezim vrăjiți de lumea aceasta și uităm să privim spre Cer... Uităm să trăim bucuria Raiului, să  trăim părtășia și înțelegerea care numai în Ceruri o găsim. Și cât de des uităm să-i acordăm prioritate inimii, să o întrebăm ce simte, și nu în ultimul rând, să o facem să atingă Cerul cu bătăile ei...

Cât de mult îmi doresc să putem privi mai mult spre Cer și mai puțin pe pământ, mai mult la suflet și mai puțin la fizic, mai mult cu inima și mai puțin cu ochii împăienjeniți de grijile acestei lumi. 

"Domnul nu se uită la ce se uită omul. Omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă" (I Samuel 16:7). Să ne ajute Domnul pe toți să privim dincolo de barierele pe care lumea ni le pune, dincolo de ce văd ochii trupești și dincolo de prejudecățile pe care tindem să le ni punem nouă înșine sau anumitor persoane din jurul nostru... Să ne păstrăm ochii curați și să ni-i ațintim mai des spre Cer, unde domnește adevărata frumusețe ce n-are margini, nici sfârșit...Cine își păstrează inima curată, va avea și ochii mereu senini și curați !!

                                                                                                    Alinador 

                                                            Enjoy !           

                                          Model: Diana Dumitrița Roman <3

O luptă biruitoare

Încă din copilărie am fost cuprinsă de o apreciere față de regele David. Îmi amintesc cum îmi citea tata lupta dintre David și Goliat, sau cum mi-o povestea încercând pe cât de mult putea să-mi sădească în inimă curajul micuțului David de altădată.Sau cum mă învățau părinții și bunicii psalmii frumoși ai acestui rege curajos. Mai târziu am început să citesc singură despre David, chiar și cărți despre viața lui. Mulți copii creștini știu pe dinafară relatarea de la I Samuel capitolul 17. Cred că majoritatea copiilor care sunt întrebați de către părinții lor:" Ce poveste vreți să vă citim în astă seară?" răspund cu ochii sclipind și cu vocea hotărâtă:" Povestea cu David și Goliat."  Și mie mi s-a întâmplat să-l întreb pe un băiețel înainte de somnul de amiază:" Ce poveste vrei să-ți spun?" Iar el, în vârstă de doar trei anișori, mi-a spus:"Povestea cu David ți Goliat, uliasul". Și îi relatam povestea până când scumpul odor se afla deja pe tărâmul în care îl învingea pe Goliat în vis, tot cu o praștie și o piatră.

Am stat și m-am întrebat mult: ce ne atrage la acest personaj Biblic? Ce a avut el atât de frumos în el încât toți copiii sunt fascinați de pasajul în care îl doboară pe uriașul Goliat la pământ? Cu siguranță nu a fost o luptă ușoară. David, deși era doar un copil, avea destulă maturitate încât să-și dea seama că nu s-ar fi putut pune cu acest Goliat înfricoșător, dacă nu pornea la luptă în numele Dumnezeului lui Israel. Cine s-ar putea astăzi lupta cu un uriaș(de vreo 3 metri)? Cu siguranță ne-am înspăimânta dacă am fi puși în fața acestui fapt.

Azi avem și noi luptele cu "Goliații" noștri. "Goliați" mari, uriași, înfricoșători, care își bat joc de Dumnezeul nostru, căruia noi I-am făcut un legământ că-L vom sluji cu vrednicie. M-am întrebat de multe ori: oare ce mă face pe mine să fiu învinsă de "Goliatul" cu care mă lupt? Ce mă face să nu reușesc să-l dobor la pământ?  De ce nu pot să mă duc ca David odinioară și să-i spun:" Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță, cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care tu ai ocărât-o."( I Samuel 17: 45). Iar azi mi-am găsit răspuns la întrebarea aceasta ce mă frământa de mult timp. De multe ori se întâmplă să-I spun Domnului că vreau să lupte El pentru mine, dar în adâncul ființei mele mi-am dat seama că nu fac asta cu adevărat. Pornesc la lupta cu "Goliat" îmbrăcată în armura mândriei, a orgoliului, a urei, a invidiei, a certurilor, iar Domnul nu mai are lor în lupta cu "Goliatul" pe care vreau să-l înving. Dacă pornim la luptă în numele Domnului nostru, care dă biruință celor credincioși, cu siguranță vom învinge.

Duminică, în adunarea din Văsâiești, copiii au relatat și ei frumosul pasaj despre David și Goliat printr-o scenetă. Pentru mine a fost o învățătură. Ce personaj ne caracterizează pe noi ca și creștini? David? Goliat? Saul? Samuel? Cine dintre ei locuiește mai mult în noi? Dacă suntem plini de orgoliu, invidie, răutate și zavistie, nu-l moștenim pe David. David era smerit, nu plin de răutate. Când s-a dus la frații lui cu mâncare, Eliab  i-a spus:" Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta."(I Samuel 17:28). Mândrie și răutate a inimii? Eliab tocmai  i-a adus lui David o dublă acuzație pe nedrept. El nu era așa, dar invidia lor că David a fost uns împărat, îi ținea prea orbiți ca să mai poată vedea blândețea și bunătatea din inima fratelui lor mai mic. Adeseori și noi ne transformăm în acuzatori ai fraților noștri, fie din invidie fie din alte motive care încă ne mai țin robiți. Atunci ochii noștri se împăienjenesc de răutate și vedem doar partea rea a lumii și a fraților noștri chiar.

Nu e ușor să luptăm cu uriașii. Însă David cu o praștie și o piatră l-a doborât pe Goliat. Cu siguranță și noi putem. Ce a  avut David iar eu nu am îndeajuns, a fost credința lui că Domnul va fi de partea sa și îi va da biruința. Îmi doresc să mă regăsesc în David, să-l iau ca model și să lupt cu smerenie și cu vitejie. Să am mai multă credință, răbdare și iubire. Psalmii lui David cântați la harpă, au fost un alin pentru Saul, dar și pentru zeci de generații de la el până la noi. "Și când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa și cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai ușor, se simțea ușurat și duhul cel rău pleca de la el."( I Samuel 16: 23), Mai târziu, acest Saul, căruia David i-a cântat și i-a făcut mult bine, a căutat să-i ia viața lui David. Însă David l-a iubit și nu s-a răzbunat. Mă întorc la întrebarea de mai sus: ce personaj ne caracterizează pe noi ca și creștini? Fiecare să-și răspundă singur, iar dacă ne caracterizează Saul sau Goliat cel trufaș, să ne rugăm ca Domnul să ne facă Davizi curajoși și smeriți.

Și pentru că e ceas târziu de noapte, închei cu un verset dintr-un psalm al lui David:" Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea."(Psalmii 4:8)

                                                                                                                            Alinador