M-am obișnuit să număr stelele. De parcă ar putea cineva să dea un număr stelelor! Cine ar putea să dea un număr exact îmbrățișărilor de care are nevoie un suflet ? Cine poate să dea un număr exact zâmbetelor de care are nevoie un suflet pentru a putea merge mai departe? Totul se rezumă la Infinit și la Veșnicie...
Am învățat să număr ani, luni, săptămâni, zile, ore, clipe...clipe în care îți văd chipul și zâmbesc, clipe în care tu îmi zâmbești mie, clipe în care încetez să mai respir, clipe în care adun stele și vise în buzunarul din dreptul inimii. Acolo adun tot ce iubesc: clipe ale copilăriei, momente în care alerg prin iarbă, și fotografii cu tine. Am multe fotografii cu tine făcute cu aparatul inimii. Nu, nu te gândi la o poză tip buletin de 3/4, ci la acele poze fotografiate cu ochii mei. Nici nu știi câte ți-am făcut pe ascuns, când tu nici nu știai că te privesc. Dacă deschizi sertarul, e plin. Nu mai este loc de nimic. De fapt mai este loc pentru mai multe fotografii cu tine, cu ochii tăi calzi, cu zâmbetul tău frumos, cu tot ce ține de tine.
Încă fac calcule și ecuații. Ceva nu-mi iese când mă gândesc la tine. Și ce poate fi durerea asta care nu-mi dă pace? Oare să fie din cauza că tot ce ține de tine e doar în mintea mea ? Te-am scris în zeci de versuri, încercând din răsputeri ca măcar așa să te scot afară ca să te pot îmbrățișa. Ce copil naiv! Cine ar putea să te scoată din versuri, pe tine, care ești atât de ascuns în cuvinte!?
Am încercat să număr stele în timp ce te așteptam, crezând că timpul va trece mai repede. Dar de fapt, timpul trece mult mai greu, atunci când "numeri" infinitul. Atunci m-am gândit să număr inimioarele de pe termosul meu de cafea...Sunt exact 52. Nu mi-a fost greu să le număr. Dar oare de câte ori ar fi nevoie să le număr iar și iar, ca tu să îți faci apariția? Oare nu mă rezum tot la infinit?
Numărând un infinit de vise, nu fac decât să-ți dau o formă imaginară. Un contur al cărui chip nu va fi niciodată deslușit. Dar viața e formată din numere...și iubirea are matematica ei. Aș vrea să-i înțeleg mesajul, dar marematica nu a fost niciodată punctul meu foarte. Rămân la cuvinte, încercând să te mai caut printre ele. Poate te găsesc în DEX la cuvântul "îmbrățișare"...
