Știu că în viața aceasta trebuie să fim lumini. Inimile trebuie să ne fie candelabre aprinse în care să domnească Iubirea. Se apropie din nou Crăciunul. O sărbătoare magică și plină de lumină. Dar ieslea inimii mele este din nou rece. Cum Te vei naște Tu acolo, Mântuitorule Drag? Cum Îți vei face Tu sălaș printre spinii inimii mele? Oare nu ai obosit să Te naști an de an într-un loc atât de rece și înstrăinat? Cum nu încetezi să vii în sufletul meu cu Lumina și Căldura Ta?
Nu am decât o inimă rănită. E tot ce pot să-Ți ofer și în acest an. O inimă obosită de atâtea lupte, dar care nu încetează să bată pentru Cer. Uneori îmi vine să renunț. Dar Tu îmi dai putere să îmi duc luptele mai departe. Numai Tu știi ce mă așteaptă. Numai Tu știi ce ai pregătit pentru mine în anul ce se apropie. Dar oare eu ce am pregătit pentru Tine? Numai o iesle rece? Atât? E tot ce pot să-Ți dau Ție, Rege al regilor, care vii să Te naști și în inima mea ?
Știu despre Tine că ești un Dumnezeu care nu obosește iertând. Dar nu ai obosit să legi rănile inimii mele reci ? Nu ai obosit să-mi ungi inima cu balsamul Iubirii tale? Uneori mi-e rușine să vin înaintea Ta și să spun "E tot ce am...Te rog, leag-o din nou și fă-o să bată pentru Tine!". Dar Tu în bunătatea Ta, Doamne, aștepți să înțeleg și să accept planul tău. Aștepți să Te recunosc pe Tine ca Mântuitor și să trăiesc în ascultare de Tine.
E rece în inima mea. Fulgii de zăpadă s-au așternut peste ea și au făcut-o cum este. De sub zăpada rece inima strigă după Căldură și Iubire. Are nevoie de o îmbrățișare divină, una care poate topi toți sloii de gheață din inima mea.
Cad în genunchi și plâng. Am zis că e ultima oară când fac asta. Mereu mi-a plăcut ideea de a plânge azi și de a zâmbi mâine. Dar de ce să nu inversez? Zâmbesc azi și plâng mâine. Însă lacrimile eliberează sufletul, și dacă lacrimile eliberează, atunci vreau să plâng zi de zi. Poate că lacrimile sunt doar gheața topită din inima mea. Știu că Tu faci orice suflet să zâmbească, așa că faci și pe obrajii mei să curgă lacrimi de păreri de rău, de dor, de iertare. Când plâng realizez că toate aceste lupte care acum mi se par grele, vor fi într-o zi lecții care m-au modelat. Tu cunoști inimile noastre slabe și nu dai mai mult decât putem duce. Vreau să cred asta cu toată puterea mea.
Ulița copilăriei mele se acoperă de zăpadă. Un lucru mă face să tresar: îmi este dor, un dor cumplit ce nu se va stinge niciodată !
@pinterest
