Sunt momente în viață când trebuie să lăsăm totul și să îndeplinim voia Lui. Ne facem planuri, avem mii de vise, mergem încrezători că toate sau majoritatea se vor împlini. Și vine o clipă când totul se spulberă, totul se năruie și nu înțelegem de ce. Ne punem întrebări, plângem și vrem să primim răspuns. Dar asta nu se întâmplă.
Mi-am făcut și eu un plan de vacanță, plan pe care mi l-am făcut de mai bine de jumătate de an și m-am rugat pentru el. Am pornit încrezătoare că mă voi bucura din plin. Un singur telefon și totul s-a spulberat. Încă vreau să mă trezesc și să spun:"Ce vis urât am avut!"
Dar nu e vis. E realitate și asta doare cumplit. Pun totul cap la cap și ceva nu înțeleg. Încerc să-mi dau seama unde am greșit și nu reușesc, pentru că Dumnezeu nu are matematica noastră. El nu lucrează după logica noastră și aveam nevoie să-mi amintesc acest lucru.
Dar ca o fată creștină ce vreau să fiu, îmi repet întruna versete pe care le-am memorat tocmai pentru momente de izbelişte:
Psalmul 91, Iosua 41:10, Iosua 1:9, Psalmul 43:4, Psalmul 121 etc. Cuvantul lui Dumnezeu este plin de paragrafe prin care suntem îndemnați să nu ne temem. Dar ca orice om cu slăbiciuni, m-am întristat. Iar îmi repet:"De ce-i așa, o știe El" și totuși o parte din mine nu se poate bucura. Știu că cel rău vrea să fac voia mea, să fiu nemulţumitoare, să spun că nu e drept. Dar Domnul nu mă vrea așa și chiar dacă acum nu înțeleg, eu vreau să aleg să mă bucur în necaz.
De câte ori nu ne-am bazat pe puterile noastre! De câte ori n-am pornit încrezători spunând că totul va fi bine! Și de fapt este bine, pentru că nu ce vrem noi să ni se întâmple este benefic pentru noi, ci, ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru noi.
Aș vrea să rămân neclintită în furtună.
"Dacă treci prin ape cu talazuri mari/ Eu voi fi cu tine-n orice greu." Avem promisiunea lui Dumnezeu, iar El Își ține cuvântul. El nu și-l încalcă, așa cum facem noi de multe ori.
"Dacă nu-L simțim pe Dumnezeu, e din vina noastră, dar El este la lucru.
Dumnezeu este în mijlocul celor aflați în suferință. Dumnezeu este cu noi în eșec, iar El transformă eșecul în biruință. Dumnezeu este cu noi în bucuria noastră."(G.B.)
Nu pot să spun că nu mă doare sau că nu sunt dezamăgită de neîmplinirea planului meu. Dar aici se văd faptele mele. Sunt eu gata să las totul pentru El? Sunt gata să las vise de care mă agăț, speranțe în care mă încred și fapte pe care le vreau împlinite, și toate acestea doar ca să înțeleg că planul Lui este altul? Oh, Doamne, nu sunt gata...mai şlefuieşte-mă, chiar dacă eu nu înțeleg. Modelează-mă, chiar dacă îmi este greu să accept. Ia-ma Tu în brațe și spune-mi că planul Tău este mai bun decât cel pe care mi l-am făcut eu. Ajută-mă să-mi învăț lecțiile fără răzvrătire.
Arată-mi calea pe care trebuie să merg și ajută-mă să rămân neclintită în necaz.
"Mi-ai spus când noaptea se lăsase
pe tot întregul meu amar,
că toate trec, că o să vină
o nouă strălucire iar"
(T.D.)
Mi-am făcut și eu un plan de vacanță, plan pe care mi l-am făcut de mai bine de jumătate de an și m-am rugat pentru el. Am pornit încrezătoare că mă voi bucura din plin. Un singur telefon și totul s-a spulberat. Încă vreau să mă trezesc și să spun:"Ce vis urât am avut!"
Dar nu e vis. E realitate și asta doare cumplit. Pun totul cap la cap și ceva nu înțeleg. Încerc să-mi dau seama unde am greșit și nu reușesc, pentru că Dumnezeu nu are matematica noastră. El nu lucrează după logica noastră și aveam nevoie să-mi amintesc acest lucru.
Dar ca o fată creștină ce vreau să fiu, îmi repet întruna versete pe care le-am memorat tocmai pentru momente de izbelişte:
Psalmul 91, Iosua 41:10, Iosua 1:9, Psalmul 43:4, Psalmul 121 etc. Cuvantul lui Dumnezeu este plin de paragrafe prin care suntem îndemnați să nu ne temem. Dar ca orice om cu slăbiciuni, m-am întristat. Iar îmi repet:"De ce-i așa, o știe El" și totuși o parte din mine nu se poate bucura. Știu că cel rău vrea să fac voia mea, să fiu nemulţumitoare, să spun că nu e drept. Dar Domnul nu mă vrea așa și chiar dacă acum nu înțeleg, eu vreau să aleg să mă bucur în necaz.
De câte ori nu ne-am bazat pe puterile noastre! De câte ori n-am pornit încrezători spunând că totul va fi bine! Și de fapt este bine, pentru că nu ce vrem noi să ni se întâmple este benefic pentru noi, ci, ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru noi.
Aș vrea să rămân neclintită în furtună.
"Dacă treci prin ape cu talazuri mari/ Eu voi fi cu tine-n orice greu." Avem promisiunea lui Dumnezeu, iar El Își ține cuvântul. El nu și-l încalcă, așa cum facem noi de multe ori.
"Dacă nu-L simțim pe Dumnezeu, e din vina noastră, dar El este la lucru.
Dumnezeu este în mijlocul celor aflați în suferință. Dumnezeu este cu noi în eșec, iar El transformă eșecul în biruință. Dumnezeu este cu noi în bucuria noastră."(G.B.)
Nu pot să spun că nu mă doare sau că nu sunt dezamăgită de neîmplinirea planului meu. Dar aici se văd faptele mele. Sunt eu gata să las totul pentru El? Sunt gata să las vise de care mă agăț, speranțe în care mă încred și fapte pe care le vreau împlinite, și toate acestea doar ca să înțeleg că planul Lui este altul? Oh, Doamne, nu sunt gata...mai şlefuieşte-mă, chiar dacă eu nu înțeleg. Modelează-mă, chiar dacă îmi este greu să accept. Ia-ma Tu în brațe și spune-mi că planul Tău este mai bun decât cel pe care mi l-am făcut eu. Ajută-mă să-mi învăț lecțiile fără răzvrătire.
Arată-mi calea pe care trebuie să merg și ajută-mă să rămân neclintită în necaz.
"Mi-ai spus când noaptea se lăsase
pe tot întregul meu amar,
că toate trec, că o să vină
o nouă strălucire iar"
(T.D.)
