Anul acesta parcă nu îndrăznesc să reflectez la ce a însemnat 2019 pentru mine. Parcă nu am destul curaj să scriu despre ce am învățat în acest an.
Nu a fost un an ușor, de ce să mă mint? Dar a fost un an plin...
Am început anul cu un sentiment de bucurie. Știam că urmau multe schimbări în viața mea, așa că eram pregătită să înfrunt tot ce avea să vină pe parcurs.
Am călătorit în cealaltă parte a lumii ca să-mi împlinesc un vis pe care îl aveam din facultate. Dar abia când am ajuns în America, am înțeles că ne dorim atât de mult ceva, încât, atunci când în sfârșit îl obținem, nu ne este de niciun folos.
“O, deșertăciunea deșertăciunilor!” - zice Eclesiastul... totul este deșertăciune, iar anul acesta am înțeles cel mai bine acest lucru. Am înțeles că noi ne facem planuri dar numai voia lui Dumnezeu se împlinește.
Mi-am făcut și eu planuri. De ceva timp, nu îmi mai fac planuri fără Dumnezeu. Planurile mele erau hotărâte de El, sau cel puțin așa credeam eu. Însă Dumnezeu a trebuit să mi le dărâme pe toate la pământ ca să înțeleg și mai mult că trebuie să devin dependentă de El. Numai de El.
Sunt lucruri pe care nici acum nu le înțeleg. Dar le accept. În perioada aceasta m-am gândit mult la cei trei magi. Fiind cititori în stele, și aflând că se va naște un Împărat, s-au dus să-L caute la curtea lui Irod. Unde poți căuta un Prinț? Bineînțeles că Îl cauți la curtea regală. Dar El nu era acolo, drept dovadă, Irod nici nu știa că avea să Se mai nască un Rege în acel ținut. Ba chiar auzind acestea, s-a tulburat în inima lui și a încropit un plan mișelesc: “Duceți-vă de căutați cu de-amănuntul despre Prunc, și când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui”
Magii, în sinceritatea lor, l-au crezut pe Irod, însă Dumnezeu nu lasă lucrurile așa. Noaptea li se arată Dumnezeu în vis și le spune să se întoarcă acasă PE UN ALT DRUM. M-am gândit mult la acest lucru...
Anul acesta Dumnezeu mi-a spus și mie să o iau pe un alt drum. Dar nu am înțeles glasul Lui. Nu am înțeles de ce mi-ar cere mie Dumnezeu asta, când drumul pe care mergeam era unul atât de frumos. Nu am înțeles de ce trebuia să renunț eu la unele lucruri, și să merg iar printr-un pustiu ca să învăț iarăși niște lecții. Și văzând că eu nu puteam înțelege, Dumnezeu mi-a schimbat direcția de mers:
Reconfigurare traseu...și totul s-a prăbușit. Merg fără să cunosc drumul pe care am pășit. Dar am devenit dependentă de Dumnezeu.
A fost anul cu cele mai înlăcrimate rugăciuni, iar asta m-a apropiat și mai mult de Cer. Și chiar dacă în fața mea e ceață, chiar dacă uneori e viscol, chiar dacă iarna își pune amprenta pe sufletul meu, totuși Îl caut pe Dumnezeu în orice vreme.
Anul trecut mi-am dorit un 2019 îngenuncheat. Dar nu știam că pentru a experimenta asta, Dumnezeu avea să dărâme toate planurile mele și tot ce îmi propusesem eu, doar ca să mă facă să înțeleg că trebuie să-L pun pe El pe primul plan în viața mea...
Acum merg pe un alt drum, dar știu că pe acest drum sunt în siguranță dacă rămân lângă Dumnezeu. Sunt dureri pe care îți vine să le strigi, pe unele le ții ascunse în suflet, iar pe unele doar le plângi. Le plângi în fața Lui și Îl rogi pe El să le vindece. Așa sunt și durerile pe care le-am avut în acest an. Domnul meu le știe pe toate și sunt liniștită în brațul Lui. Mă consider o persoană încăpățânată, și asta mi-a adus mereu suferință. Acum vreau doar să accept voia Lui, chiar dacă nu o înțeleg. Vreau să-L las pe El să aducă vindecare peste orice rană și pace peste orice suflet zbuciumat.
Aș putea scrie un roman despre ce a însemnat 2019 pentru mine... dacă ar fi să îl caractez într-o singură sintagmă, l-aș numi “Un drum nou”. Dar atât timp cât Dumnezeu rămâne la cârma vieții mele, am certitudinea că totul este în control. Nu știu pe unde duce acest drum, dar știu că duce spre Cer. Și mai știu că El merge înaintea mea și îmi așază indicatoare pe fiecare drum, si la fiecare intersecție pe unde nu știu încotro să o iau.
Uneori aș vrea ca Domnul să îmi ia toate amintirile acestui an, sau cel puțin pe cele mai puțin plăcute. Dar la sfârșitul vieții mele, cum voi putea eu citi colecția de cărți dacă sar peste un volum? Nimic nu ar mai avea sens. Ce vreau acum, e să păstrez în inima mea tot ce a însemnat acest an: și bucurii și întristări, și persoane care au plecat și care au rămas, și belșug și lipsuri... toate m-au adus mai aproape de El, iar pentru acestea nu pot decât să Îi mulțumesc...
Ce îmi doresc de la 2020?
Să rămân sub Crucea Lui și să mă supun voii Sale când îmi va spune să o iau PE UN ALT DRUM...
de restul Se va ocupa Dumnezeu...
