A summer to remember

S-a terminat încă o vară. Cu nostalgie petrec ultimele ore pe țărmul mării, gândindu-mă la această vară și la cum a trecut ea.
Pe 1 iunie am scris că vreau ca fiecare zi din această vară să o petrec cu Dumnezeu. Și am mai zis că indiferent de încercări, voi rămâne cu El.
Azi privesc în urmă și parcă nu-mi vine să cred ce am zis. Încercări...cine le vrea în viața lui? Și totuși ele sunt. Și au venit și asupra mea o mulțime.
A fost o vară neobișnuită. Am trecut prin cele mai mari încercări dar și prin cele mai mari binecuvântări. Am fost în cel mai mare abis, dar și pe cele mai înalte culmi. Am trăit intens fiecare clipă și fiecare zi. Și totuși, era loc de mai bine. Era loc de mai mult entuziasm, de mai multă iubire, de mai multă înțelegere față de cei din jurul meu.
Mă gândesc cu bucurie la vara aceasta. Va rămâne pe totdeauna în inima mea. Și cred că voi lua amintirile ei cu mine în Veșnicie. Nu vreau să le uit. Și cum să vrei să uiți taberele, ieșirile, întâlnirea cu marea, primul răsărit la mare, munții falnici, lacurile și tot ce ochii mei au văzut în aceste trei luni care s-au dus? E imposibil ca toate acestea să nu aibă un Creator.
Vara aceasta m-am bucurat de ochii senini, de cântecul greierilor, de valurile mării ce mi se izbeau de picipare, de orice zâmbet pe care l-am primit. M-am bucurat de ciupituri de chitară, de focuri de tabere, de poezii primite și dăruite, de îmbrățișări tămăduitoare, de telefoane de peste hotare, și de orice alt lucru care pare neînsemnat. Dar nu e. Pentru că în orice, Dumnezeu rămâne Atotputernic.
Am învățat că trebuie să lupt contra valurilor dacă vreau să nu mă înnec. Și am învățat că dacă Dumnezeu e la cârma vieții mele, nu mai contează ce este în jurul meu. Am învățat că atunci când pierzi ceva, Dumnezeu îți dă înmiit. Pentru că Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. Să nu rămână dator tot El, când de fapt noi Îi datorăm totul...
Aș vrea să pot da un restart verii și să o iau de la început. Dar nu se poate. Tot ce pot să fac, este să-L iau pe Dumnezeu cu mine și în toamna care vine. El este deja acolo și-mi pregătește fiecare zi pe care o am de trăit.
Valurile mării mă cuprind în albastrul lor imens. Cum să nu existe un Creator? Un Creator al mărilor, al cerului, al pământului, al ochilor senini, al mâinilor duioase și al zâmbetelor delicate...L-am simțit în orice lucru și spun cu certitune că El e aici și oriunde îmi duc pașii.
Nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru o astfel de vară și să mă rog ca și din toamna care vine să adun cele mai frumoase bucurii alături de El.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru o vară de neuitat!
Alinador

Lasă-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeu!

Sunt un suflet în căutare de iubire și de sens. De multe ori am scris despre frământările și despre luptele inimii mele. Am scris despre înfrângeri, despre bucurii, despre urcușuri, despre coborâri, despre piscuri, despre abisuri, despre vise năruite și despre împliniri. Împărtășesc trăiri cu cei ce mă înconjoară și cred că acesta este un mod de a-L arăta pe Dumnezeu oamenilor cu care mă intersectez. Azi vreau să scriu despre Dumnezeu, cu toate că nu-L pot defini.
Cu toții știm că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. El are un plan cu mine, cu tine și cu toți copiii Lui. Planul Lui este cel mai bun și cel mai frumos dacă Îl lăsăm pe El să lucreze.
De multe ori, înverșunați fiind, nu-L lăsăm pe Dumnezeu să ne vindece inima. Nu-L lăsăm să o modeleze și să-i dea forma dorită de El, și nu-L lăsăm să-Și ducă planul la împlinire. Iar asta Îl supără nespus pe Dumnezeu.
Uneori ceea ce noi Îi cerem lui Dumnezeu este greșit și nu face parte din planul Său pe care îl are cu noi. Dar pentru că nu ni se împlinesc cererile și rugăciunile, tindem să-L acuzăm pe El Shaddai că nu-Și împlinește datoria de Dumnezeu.
În astfel de momente ar fi bine să înțelegem că trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, chiar dacă planul Lui nu corespunde cu planul nostru, chiar dacă timpul Lui nu este și timpul nostru și chiar dacă doare să acceptăm voia Sa.
E greu să ne rugăm "Facă-Se voia Ta..." Și totuși ne rugăm zilnic să se facă voia Lui. De cele mai multe ori rostim rugăciunea domnească din obișnuință, uităm de importanţa și de greutatea ce atârnă în cuvintele ei. Uităm că voia Lui este mai presus de ceea ce putem noi să gândim sau să intuim. Rostim aceste cuvinte, iar când suntem puși într-o situație delicată, nu facem decât să-I cerem socoteală lui Dumnezeu că nu Și-a făcut bine datoria.
Ce copii înverșunați! Câtă nesăbuinţă din partea noastră să-L luăm "la rost" pe Dumnezeu, pe Cel care ne-a creat și care ne vrea binele mai mult decât oricine!
De atâtea ori am greșit interogându-L pe Dumnezeu de starea mea. Ce lucru greșit este acesta! În loc să mă supun voii Lui, eu mă răzvrătesc că nu-mi împlinește anumite vise sau nu-mi ascultă unele rugăciuni.
Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, viața noastră va căpăta un sens mult mai plăcut. Ar fi mult mai ușor să trecem prin încercări, prin dureri și prin necazuri. Oare nu știe ce este suferința, El, care a băut până la fund paharul suferinței? Și încă ce suferință!! Noi suferim cu un motiv întemeiat. Dar El pentru ce a suferit? Oare, nu ca să ne scurteze nouă necazul și durerea? Oare, nu ca să ne amintim de El atunci când ni se pare crucea prea grea? Și oare, nu ca să avem împlinire prin Jertfa Lui cea Sfântă?
O, Dumnezeule Mare și Milostiv, iartă multa noastră răzvrătire! Iartă îndelunga noastră plângere și nesupunere, și ajută-ne să Te lăsăm să fii Dumnezeu în toate lucrurile ce ne înconjoară! Ajută-ne să acceptăm voia Ta mai mult decât orice și să rămânem încredințați că tot ce faci Tu pentru noi, este bun pe Veșnicie!

 Alinador