Lasă-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeu!

Sunt un suflet în căutare de iubire și de sens. De multe ori am scris despre frământările și despre luptele inimii mele. Am scris despre înfrângeri, despre bucurii, despre urcușuri, despre coborâri, despre piscuri, despre abisuri, despre vise năruite și despre împliniri. Împărtășesc trăiri cu cei ce mă înconjoară și cred că acesta este un mod de a-L arăta pe Dumnezeu oamenilor cu care mă intersectez. Azi vreau să scriu despre Dumnezeu, cu toate că nu-L pot defini.
Cu toții știm că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. El are un plan cu mine, cu tine și cu toți copiii Lui. Planul Lui este cel mai bun și cel mai frumos dacă Îl lăsăm pe El să lucreze.
De multe ori, înverșunați fiind, nu-L lăsăm pe Dumnezeu să ne vindece inima. Nu-L lăsăm să o modeleze și să-i dea forma dorită de El, și nu-L lăsăm să-Și ducă planul la împlinire. Iar asta Îl supără nespus pe Dumnezeu.
Uneori ceea ce noi Îi cerem lui Dumnezeu este greșit și nu face parte din planul Său pe care îl are cu noi. Dar pentru că nu ni se împlinesc cererile și rugăciunile, tindem să-L acuzăm pe El Shaddai că nu-Și împlinește datoria de Dumnezeu.
În astfel de momente ar fi bine să înțelegem că trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, chiar dacă planul Lui nu corespunde cu planul nostru, chiar dacă timpul Lui nu este și timpul nostru și chiar dacă doare să acceptăm voia Sa.
E greu să ne rugăm "Facă-Se voia Ta..." Și totuși ne rugăm zilnic să se facă voia Lui. De cele mai multe ori rostim rugăciunea domnească din obișnuință, uităm de importanţa și de greutatea ce atârnă în cuvintele ei. Uităm că voia Lui este mai presus de ceea ce putem noi să gândim sau să intuim. Rostim aceste cuvinte, iar când suntem puși într-o situație delicată, nu facem decât să-I cerem socoteală lui Dumnezeu că nu Și-a făcut bine datoria.
Ce copii înverșunați! Câtă nesăbuinţă din partea noastră să-L luăm "la rost" pe Dumnezeu, pe Cel care ne-a creat și care ne vrea binele mai mult decât oricine!
De atâtea ori am greșit interogându-L pe Dumnezeu de starea mea. Ce lucru greșit este acesta! În loc să mă supun voii Lui, eu mă răzvrătesc că nu-mi împlinește anumite vise sau nu-mi ascultă unele rugăciuni.
Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, viața noastră va căpăta un sens mult mai plăcut. Ar fi mult mai ușor să trecem prin încercări, prin dureri și prin necazuri. Oare nu știe ce este suferința, El, care a băut până la fund paharul suferinței? Și încă ce suferință!! Noi suferim cu un motiv întemeiat. Dar El pentru ce a suferit? Oare, nu ca să ne scurteze nouă necazul și durerea? Oare, nu ca să ne amintim de El atunci când ni se pare crucea prea grea? Și oare, nu ca să avem împlinire prin Jertfa Lui cea Sfântă?
O, Dumnezeule Mare și Milostiv, iartă multa noastră răzvrătire! Iartă îndelunga noastră plângere și nesupunere, și ajută-ne să Te lăsăm să fii Dumnezeu în toate lucrurile ce ne înconjoară! Ajută-ne să acceptăm voia Ta mai mult decât orice și să rămânem încredințați că tot ce faci Tu pentru noi, este bun pe Veșnicie!

 Alinador