duminică, 27 ianuarie 2019

Cu un pas mai aproape de Cer


"Viața se trăiește privind înainte și se înțelege privind înapoi" (fr. Traian Dorz)
Te las în urmă, 23...
Ai fost un an minunat. M-ai învățat să mă încred mai mult în Dumnezeul meu care este Dragoste.  Nimic nu ține veșnic, de aceea și tu ești gata să pleci și trebuie să te las. Alte persoane te așteaptă să le bucuri cu prezența ta.
M-ai învățat să nu mă tem de ridurile din colțul ochilor, să nu mă tem de examene picate, de drumuri întunecate, de neîmpliniri și de vise năruite. M-ai învățat că trebuie să las totul să vină de la sine, că anii sunt doar un număr și că în viață nu ai certitudinea că vei ajunge ziua de mâine.
M-ai învățat să privesc mai mult spre Cer și mai puțin pe pământul acesta plin de îngrijorări. Și m-ai învățat să fac din Dumnezeu Prietenul tinereții mele și să Îl iau cu mine oriunde merg.
M-ai ajutat să discern lucrurile și să cred că binele va triumfa. Într-o lume plină de întuneric, m-ai făcut să învăț că trebuie să fiu o lumină ruptă din Soare. M-ai învățat să nu mă mai întristez când mai trece un an din viața mea, și să las lucrurile să-și urmeze cursul.
Te las în urmă, 23. Alături de tine am experimentat cele mai frumoase trăiri. Alături de tine am învățat să prețuiesc oamenii cu care mă intersectez și să le ascult povestea. Cu lacrimi în ochi am privit la tot ce am trăit alături de tine. Sper că mi-am învățat lecțiile.
Urmează o altă cifră. 24 îmi bate la ușă, și e gata să mă învețe cele mai frumoase lucruri. Dar mă întreb, oare eu sunt gata să le primesc? Sunt gata să mă jertfesc și să accept totul fără să mă supăr și fără să cârtesc?
Mă simt copleșită și binecuvântată. Nu toți au privilegiul de a ajunge acești ani. Unii se duc prea curând. Prea curând pentru noi, care suntem dependenți de ceas și calendar, și uităm că Dumnezeu numără altfel anii. La Dumnezeu timpul este diferit și nu înțelegem că noi trebuie să ne reglăm ceasul după timpul Lui, și nu invers.
Ce îmi doresc (de) la 24?
Mai puține pentru mine, mai multe pentru cei din jur. Îmi doresc o lume în care să dăinuie iubirea și înțelegerea. Știu că pare SF dar se poate. Cu jertfă, cu dăruire, cu răbdare, cu înțelegere. Îmi doresc să aud oamenii bucurându-se de ceea ce au, și nu să se plângă de ce nu au. Îmi doresc să acceptăm odată pentru totdeauna că fiecare dintre e noi  e unic și nu trebuie să ne comparăm între noi. Și îmi doresc să înțelegem că e mai bine să se facă voia lui Dumnezeu decât voia noastră. Îmi doresc să zâmbim mai mult și să ne îmbrățișăm cald.
Mergi, dragul meu 23. Îți dau drumul să zbori spre cei care te așteaptă. Mergi și învață-i tot ce m-ai învățat pe mine. Spune-le să nu se teamă de trecerea anilor, nici să grăbească trecerea lor. Învață-i pe oameni să se bucure de AZI, Mâine nu ne aparține. Ajută-i pe oameni să înțeleagă faptul că totul se învață în timp, și nu într-o noapte (excepție fac studenții în sesiune:)) )
Vino, 24. Sunt pregătită să te primesc, chiar dacă mai adaugi un rid pe fruntea mea. Sunt gata să primesc tot ce vrei să mă înveți, fie în bucurie, fie în dureri. Sunt gata să te iau de mână și să zburăm spre Cer. Acum sunt cu un an mai aproape de Veșnicie.
Ăsta da motiv de bucurie!

🤗




sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Să trecem prin durere


Alegeri greșite, decizii neinspirate și pași grăbiți, toate ne conduc spre un abis din care ne e greu să mai ieșim.
- Cum mai ești?
- Am trecut peste...
Am întâlnit atât de des această replică încât nu o mai cred. Și eu mi-am spus-o. Și nu mi-am dat seama că nu este despre a trece PESTE, ci despte a trece PRIN durere. Ne amăgim când spunem că am trecut peste, când de fapt noi trebuie să trecem prin anumite stări și dureri. Cum să ne maturizăm dacă noi îl luăm în brațe pe acest "PESTE" care credem că ne face traiul mai ușor? Dar în esență nu e așa. Abia când treci prin durere poți spune că ți-ai învățat lecția. Abia când treci prin suferință începi să înțelegi că totul capătă sens, că nimic nu este întâmplător, iar în același timp, înțelegi că nimic nu este mai benefic pentru sufletul tău, decât furtuna în care ești așezat.
Vrem să ne descotorosim cât mai repede de dureri. Vrem să le aruncăm în marea uitării și să fim fericiți. Dar uităm prea ușor că suferința ne ține aproape de Hristos și aproape unii de alții. Uităm că în suferință, rugăciunea e mai fierbinte, cântarea mai înălțătoare,  părtășia mai închegată. Iar Hristos nu este nicicând mai aproape de noi, decât în suferință.
Când omul a păcătuit, Dumnezeu i-a spus lui Adam că prin sudoarea frunții își va câștiga existența, iar Evei, prin dureri va aduce viața pe lume. De ce i-a dat Dumnezeu suferința omului? Pentru că prin suferință omul avea să se lege de Dumnezeu. În necaz, omul Îl roagă pe Creator să îi vină în ajutor.
-Cum mai ești?
-Am trecut prin... A fost greu, a durut, dar cu Dumnezeu am reușit. Acum pot zâmbi chiar și în necaz.
Despre asta e suferința, nu despre a trece peste...


Photo: Ionel Zdr