Să trecem prin durere

Alegeri greșite, decizii neinspirate și pași grăbiți, toate ne conduc spre un abis din care ne e greu să mai ieșim.
- Cum mai ești?
- Am trecut peste...
Am întâlnit atât de des această replică încât nu o mai cred. Și eu mi-am spus-o. Și nu mi-am dat seama că nu este despre a trece PESTE, ci despte a trece PRIN durere. Ne amăgim când spunem că am trecut peste, când de fapt noi trebuie să trecem prin anumite stări și dureri. Cum să ne maturizăm dacă noi îl luăm în brațe pe acest "PESTE" care credem că ne face traiul mai ușor? Dar în esență nu e așa. Abia când treci prin durere poți spune că ți-ai învățat lecția. Abia când treci prin suferință începi să înțelegi că totul capătă sens, că nimic nu este întâmplător, iar în același timp, înțelegi că nimic nu este mai benefic pentru sufletul tău, decât furtuna în care ești așezat.
Vrem să ne descotorosim cât mai repede de dureri. Vrem să le aruncăm în marea uitării și să fim fericiți. Dar uităm prea ușor că suferința ne ține aproape de Hristos și aproape unii de alții. Uităm că în suferință, rugăciunea e mai fierbinte, cântarea mai înălțătoare,  părtășia mai închegată. Iar Hristos nu este nicicând mai aproape de noi, decât în suferință.
Când omul a păcătuit, Dumnezeu i-a spus lui Adam că prin sudoarea frunții își va câștiga existența, iar Evei, prin dureri va aduce viața pe lume. De ce i-a dat Dumnezeu suferința omului? Pentru că prin suferință omul avea să se lege de Dumnezeu. În necaz, omul Îl roagă pe Creator să îi vină în ajutor.
-Cum mai ești?
-Am trecut prin... A fost greu, a durut, dar cu Dumnezeu am reușit. Acum pot zâmbi chiar și în necaz.
Despre asta e suferința, nu despre a trece peste...

Photo: Ionel Zdr