Doamne, iar am uitat să învăț să iubesc. Am uitat să aleg să iubesc și m-am axat pe durerile mele. M-am uitat apoi în jur și am văzut oameni mai răniți ca mine. Am văzut oameni cu inima în bucăți și cu un trup atât de fragil, încât doar o bătaie a inimii îi mai ține în viață. Am văzut oameni atât de deznădăjduiți, încât au spus că ei nu merită să trăiască. Și am văzut oameni care își purtau rănile tăcuți, fără să strige din toți plămânii că îi doare. Iar eu ce am făcut, Doamne? Am rănit, am lăsat durere în inimile celor din jur și în loc să alin, mi-am înfipt și mai mult pumnul în inima lor.
M-am rugat de multe ori să mă faci o binecuvântare pentru cei pe care Tu i-ai trimis în viața mea cu un scop. Dar de fiecare dată am lăsat mai mult indiferența să mă conducă. Și am plâns atât de tare că mă dor înfrângerile mele, încât am uitat de rănile Tale. Am uitat, Iisuse, că Tu ai murit tocmai ca eu să nu mai simt durere. Tu ai purtat deja poverile mele și ai numărat fiecare lacrimă a mea. Sunt atât de păcătoasă! Am strigat că nu mai cred în minuni, și am uitat că Tu ești cea mai mare Minune din viața mea și poți face câte minuni vrei. Am uitat că la Tine totul este cu putință și totul capătă sens când Te las pe Tine să conduci viața mea.
Iartă-mi, Doamne, strigătele de durere. Acum văd cu adevărat cât de binecuvântată sunt. Văd că Tu ești cu mine, chiar dacă nu știu pe unde mă conduci. Și nici nu trebuie să știu, atât timp cât drumul pe care merg are la final destinația Veșnicie.
Doamne, fă-mă o lumină a Iubirii Tale! Fă ca mâinile mele să mângâie, în loc să lovească. Fă ca ochii mei să privească cu blândețe, în loc să privească cu repulsie. Fă ca picioarele mele să meargă spre inima celui îndurerat, și nu spre ceea ce-mi place mie. Fă, Doamne, ca urechile mele să asculte durerile, și nu să fug când alții strigă după ajutor. Și fă, Doamne, ca inima mea să iubească oricând, necondiționat, și fără încetare. Fă ca inima mea să fie gata de jertfă și să meargă până la capăt, crezând cu putere că la capăt mă vei aștepta Tu cu brațele deschise.
Într-o lume plină de ură, fă-mă iubire. Într-o lume plină de ploi, fă-mă curcubeu. Și într-o lume plină de întuneric, fă-mă o lumină către Cer. Fă ca la sfârșitul vieții, când cei îndurerați vor ajunge la Tine, să poată spună despre mine:"Ea mi-a fost alături atunci când toți m-au părăsit."