Toamnă trandafirie sau trandafiri tomnatici

Toamnă trandafirie sau trandafiri tomnatici...nu știu cum să o iau. Dar parfumul lor mă îmbie, cred că pentru ultima dată în acest an. Petalele lor se scutură una câte una, la fel ca amintirile mele adunate în această vară. Toate parfumate și pline de frumusețe, rămân acum așezate într-o cutie destinată amintirilor.
Câte petale roz, albe, roșii, purpurii...iar acum
frunzele galbene le iau locul. Cred că fiecare trandafir are povestea lui și fiecare frunză își are povestea ei. Până și spinii au ceva de spus. Uneori viața e ca un spin. Dar noi trebuie să avem grijă să îl transformăm într-un trandafir parfumat.
Când iubești pe cineva, iubești în totalitate cu tot ce este, cu tot cu spini, cu tot cu frunze, cu tot cu petale. Nimic nu e mai frumos decât iubirea, iubirea care acceptă totul, iartă totul, sacrifică totul. Nu crezi că trandafirii îți spun ceva atunci când își sacrifică viață răpuși de bruma tomnatică? Ei nu se plâng. Noi de ce ne plângem că uneori apar spini în calea noastră? Trandafirii știu că vor înflori mai frumoși la primăvară. Noi de ce nu trăim cu dorința reînvierii din Primăvara de sus ?
Petalele cad obosite în palmele mele reci... E toamnă.
Toamna înseamnă moarte? Nu...toamna înseamnă frumusețe, acceptare, iertare. Toamna înseamnă iubire...iubire trandafirie.

Alinador

Toamnă plină de frumusețe

   Stau la geam și privesc cum stropii mari de ploaie se izbesc grav de geamul casei mele. Din cana mea fierbinte de cappuccino se înalță aburi jucăuși ce vor să iasă prin geamul aburit. Gândul mi se duce spre versurile "Nu sunt decât un abur ce se-nalță,/ un fir de praf îndrăgostit de-o stea, / dar Tu mi-ai pus în suflet o speranță/ ce nimeni altul nu mi-o poate da." (C.I.) Nu sunt decât un abur. Sunt un nimic în căutare de frumos. Dar Dumnezeu a dat sens acestui nimic prin jertfa de pe Cruce. Știu că într-o zi, sufletul meu, asemenea aburilor, își va lua aripile cerești și se va înălța spre Veșnicia după care tânjesc.
   Stropii reci de ploaie pătrund până în străfundul inimii mele și mă fac să privesc toamna cu alți ochi, cu ochii sufletului, căci doar ei văd frumusețea din ploi. În loc să ne plângem că e frig, mai bine am învăța să aducem roade bogate și vrednice. Mai bine am învăța de la frunze că totul este trecător, mai bine am învăța de la ploaie să ne vărsăm în zilele toride pe sufletele înfierbântate de dor, mai bine am învăța de la vânt să trecem frumos pe lângă toți cei pe care-i întâlnim, mai bine am învăța de la păsări să ne înălțăm spre cer cu aripile sufletului, și asemenea lor, să căutăm mereu Soarele Veșnic și Iubitor și să dorim căldura Lui minunată.
   Avem multe de învățat, chiar și de la cele mai mărunte lucruri care ne înconjoară. Să nu ne plângem că e toamnă, ci mai bine să înțelegem că dacă n-ar fi ea, nu ar veni din nou primăvara, și fără toamna suferințelor, nu ne-am putea bucura de Primăvara Eternă pe care o pregătește Hristos celor ce ies biruitori din încercările care vin asupra lor.
   Mulțumesc Domnului pentru încă o toamnă frumoasă și îmbelșugată și mă rog ca El să mă ajute să aduc rod pentru Primăvara Eternă !!

Alinador

Dragă inimă...

Draga mea inimă,

Știu că e toamnă și e frig. Știu că ai vrea să te încălzească razele soarelui așa cum o făceau în vara care tocmai s-a dus. Dar ce raze sunt mai puternice decât Razele Iubirii Celui care te-a creat? Știu că ești o inimă încăpățânată, nu vrei să asculți mereu de Creatorul tău, îți este greu să te încrezi în puterea Mâinilor Lui...dar să știi că numai El știe ce este mai bine pentru tine. Poate acum e greu să aștepți. Dar așteptarea e frumoasă dacă te încrezi în El. Nimic nu rămâne fără răspuns. Mai devreme sau mai târziu, Dumnezeul tău care te-a creat și care ți-a dat glas în pieptul meu, te va face să fii fericită. Și ce motive ai avea să nu fii fericită ? Crezi că îți e prea greu? Privește în jurul tău spre toți cei care așteaptă un miracol pentru a prinde răsăritul următoarei zile. Iar tu nu ai nevoie de un miracol, pentru că întreaga ta viață este un miracol.

Da, ai auzit bine, tu inimă dragă, trăiești zi de zi miracolul de a privi cerul, de a asculta păsările, de a întâlni persoane dragi și de a cânta Celui care te-a creat. Par lucruri mărunte, nu? Și totuși, nu sunt deloc atât de mărunte, ba chiar sunt extraordinar de mărețe pentru că în tine Dumnezeu Și-a vărsat splendoarea Lui și te-a făcut perfectă. Da, o inimă perfectă pentru Cer. Așa că, lasă-L pe Dumnezeu să te șlefuiască și să te dăltuiască, așa cum știe El mai frumos. El știe cel mai bine cum să te aducă la forma perfectă și trebuie să ai încredere în El. Lutul nu se plânge când olarul îl frământă și îl modelează într-un vas de cinste. Nici piatra nu se tânguie când sculptorul lovește cu dalta în ea. Tu inimă, de ce nu taci când Dumnezeul tău te modelează pentru Veșnicia pe care ți-a pregătit-o El? Te rog, nu te mai încăpățâna, lasă-te în mână Lui iubitoare, pentru că doar El știe ce este cel mai bine pentru tine.

Dacă te lași condusă de Dumnezeu, vei vedea ce viitor plin de măreție și frumusețe îți pregătește El, Creatorul tău. Mulțumesc că bați zi de zi în pieptul meu. Învață să bați pentru Cer, pentru Veșnicia care te așteaptă la Hristos.

                                                                                                                                                   Alinador