Stau la geam și privesc cum stropii mari de ploaie se izbesc grav de geamul casei mele. Din cana mea fierbinte de cappuccino se înalță aburi jucăuși ce vor să iasă prin geamul aburit. Gândul mi se duce spre versurile "Nu sunt decât un abur ce se-nalță,/ un fir de praf îndrăgostit de-o stea, / dar Tu mi-ai pus în suflet o speranță/ ce nimeni altul nu mi-o poate da." (C.I.) Nu sunt decât un abur. Sunt un nimic în căutare de frumos. Dar Dumnezeu a dat sens acestui nimic prin jertfa de pe Cruce. Știu că într-o zi, sufletul meu, asemenea aburilor, își va lua aripile cerești și se va înălța spre Veșnicia după care tânjesc.
Stropii reci de ploaie pătrund până în străfundul inimii mele și mă fac să privesc toamna cu alți ochi, cu ochii sufletului, căci doar ei văd frumusețea din ploi. În loc să ne plângem că e frig, mai bine am învăța să aducem roade bogate și vrednice. Mai bine am învăța de la frunze că totul este trecător, mai bine am învăța de la ploaie să ne vărsăm în zilele toride pe sufletele înfierbântate de dor, mai bine am învăța de la vânt să trecem frumos pe lângă toți cei pe care-i întâlnim, mai bine am învăța de la păsări să ne înălțăm spre cer cu aripile sufletului, și asemenea lor, să căutăm mereu Soarele Veșnic și Iubitor și să dorim căldura Lui minunată.
Avem multe de învățat, chiar și de la cele mai mărunte lucruri care ne înconjoară. Să nu ne plângem că e toamnă, ci mai bine să înțelegem că dacă n-ar fi ea, nu ar veni din nou primăvara, și fără toamna suferințelor, nu ne-am putea bucura de Primăvara Eternă pe care o pregătește Hristos celor ce ies biruitori din încercările care vin asupra lor.
Mulțumesc Domnului pentru încă o toamnă frumoasă și îmbelșugată și mă rog ca El să mă ajute să aduc rod pentru Primăvara Eternă !!
Alinador
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu