Toamnă trandafirie sau trandafiri tomnatici...nu știu cum să o iau. Dar parfumul lor mă îmbie, cred că pentru ultima dată în acest an. Petalele lor se scutură una câte una, la fel ca amintirile mele adunate în această vară. Toate parfumate și pline de frumusețe, rămân acum așezate într-o cutie destinată amintirilor.
Câte petale roz, albe, roșii, purpurii...iar acum
frunzele galbene le iau locul. Cred că fiecare trandafir are povestea lui și fiecare frunză își are povestea ei. Până și spinii au ceva de spus. Uneori viața e ca un spin. Dar noi trebuie să avem grijă să îl transformăm într-un trandafir parfumat.
Când iubești pe cineva, iubești în totalitate cu tot ce este, cu tot cu spini, cu tot cu frunze, cu tot cu petale. Nimic nu e mai frumos decât iubirea, iubirea care acceptă totul, iartă totul, sacrifică totul. Nu crezi că trandafirii îți spun ceva atunci când își sacrifică viață răpuși de bruma tomnatică? Ei nu se plâng. Noi de ce ne plângem că uneori apar spini în calea noastră? Trandafirii știu că vor înflori mai frumoși la primăvară. Noi de ce nu trăim cu dorința reînvierii din Primăvara de sus ?
Petalele cad obosite în palmele mele reci... E toamnă.
Toamna înseamnă moarte? Nu...toamna înseamnă frumusețe, acceptare, iertare. Toamna înseamnă iubire...iubire trandafirie.
Alinador
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu