Anotimpuri

În fiecare zi trec pe lângă o tufă de trandafiri. În vară îmi zâmbeau frumoși și rozalii iar eu mă apropiam de ei cu pasiune și-i capturam într-o fotografie. Apoi a venit toamna cu vânturile ei și le-au furat rozul din obraji. Nici iarna nu s-a lăsat mai prejos. Azi am văzut zăpadă pe trandafirii mei și am început să le vorbesc:
- Oare nu vă doare? Trec de câteva luni pe lângă voi, și totuși stați aici nemișcați și așteptați în tăcere...
Nu mi-au răspuns. Dar tăcerea lor m-a făcut să privesc la sufletul meu. Uneori e plin de viață și încărcat de energie pozitivă. Alte ori vin vânturi asupra lui, și-i fură rozul viu și frumos din obraji. Iar acum, iarna viscolește zăpada peste el și-l lasă să tremure sihastru. Cumplită și dureroasă asemănare. Doar că sufletul meu nu stă în tăcere. El strigă. Strigă după Primăvară, după mângâiere, după bucurie și după Iubire. El caută pacea pe care nu o găsește aici.
Fiecare inima își are anotimpurile ei prin care trece fie cu bucurie, fie cu durere, fie cu speranță, fie cu deznădejde. Orice luptă își are rostul ei. Orice om pe care îl întâlnim, are importanța lui, chiar dacă numai pentru o vreme. Sunt oameni care trebuie să apară în viața noastră și apoi să plece, că și-au încheiat misiunea. Dar sunt și suflete care rămân pe veci, pentru că menirea lor este să rămână și să ne facă să înflorim.
Fiecare om care pleacă de lângă noi este asemănat cu o frunză ce se desprinde toamna din pomi. Dureroasă ruptură. Parcă taie cineva dinadins în sufletul nostru. Dar fiecare om care contribuie la bucuria noastră, e ca o frunză care iese primăvara din ramurile uscate. Ei ne fac să înverzim și să fim mai plini de frumusețe.
Vindecarea unui suflet rănit necesită timp. Timp de rugăciune, timp de meditație, timp de părtășie cu Cel care vindecă orice rană. Uneori e greu să ne păstrăm pașii în Lumină, dar dragostea Lui ne face să înflorim și să devenim mai plini de Sevă Cerească și plină de sens. El ne face să fim niște trandafiri minunați crescuți în razele dulci ale Soarelui Etern. El a coborât de dragul nostru și S-a înțepat cu spinii noștri, ca noi să înflorim și să devenim mai plini de parfum ceresc.
Domnul meu, Grădinar minunat, fă-mă să înfloresc pentru Cer și să aștept în tăcere răspunsul Tău. Și ajută-mă ca eu să rămân acolo unde Tu m-ai așezat !