Iubirea din iesle

Ştiţi unde S-a născut Iubirea? Da, iubirea aceea desăvârşită, totală, curată, devotată şi pură...S-a născut în ieslea din Betleem. Iubirea S-a născut înainte ca unii dintre noi să fi conceput termenul de "Iubire". Ea a venit din cer şi S-a aşezat în inima Sfântă a Pruncului Iisus. Ea a venit să lege răni, să vindece inimi, să alunge suferinţe, dar mai ales, a venit în totalitate să ne împace cu Dumnezeu. Şi doar Iubirea putea să ne unească din nou cu Cel care ne-a creat, pentru că Iisus era Iubirea.
Iubirea a venit atât de desăvârşită, că nu mai era nevoie de altceva pentru mântuirea noastră. Pentru că Iubirea Lui a fost de ajuns ca să lege o întreagă omenire de Cer. Iubirea a fost pură şi nu a aşteptat slavă şi cinste, deşi le merita din plin. Încă din starea cea mai sărăcăcioasă din iesle, Iubirea a fost mereu răbdătoare şi plină de curăţie. Ea S-a dăruit pe sine şi a venit să-i slujească pe ceilalţi, fără să aştepe vreo răsplată. Şi ce a primit Iubirea în schimbul a tot ce ea a dăruit? Bice, lovituri, cuie, o cunună de spini şi ...o Cruce... Ea a urcat tăcută dealul Golgotei pentru noi, pentru că a vrut să ne cuprindă în ea, în dulcea ei cântare şi în Sfânta ei alcătuire, cu braţele ei deschise şi călduroase. A vrut să fim una cu Dumnezeu, să repare tot ceeea ce omul a scricat prin neascultarea lui.
Misiunea Iubirii a fost şi este una sfântă, dar puţini o înţeleg...pentru că prea puţini oameni mai cunosc adevărata Ei valoare. Ea a fost atât de inconfudabilă !! Dar oamenii au confundat-o cu alte plăceri şi alte lucruri. Însă iubirea nu a înşelat niciodată pe nimeni, nu a făcut rău nimănui şi nu S-a bucurat de neadevăr...pentru că aşa este Iubirea...se dăruieşte în totalitate.
Iubirea S-a născut în iesle şi S-a amplificat pe Cruce...Iubirea nu a murit niciodată, nici măcar atunci când Iisus Dumnezeu murea pentru păcatele întregii omeniri. În timp ce El îşi dădea viaţa pentru noi, Iubirea Sa a crescut şi mai mult, S-a făcut şi mai mare şi i-a cuprins în braţele Sale ocrotitoare pe toţi cei care au dorit că o accepte şi să o primească.
Iubirea este într-o continuă aşteptare. Ne aşteaptă pe fiecare să ne întoarcem ochii spre ea şi să înţelegem misiunea ei în lume. Aşteaptă să ne oprim din multa noastră alergare şi să înţelegem că Hristos este Cel care ne-a dăruit întreaga Lui Iubire curată şi sfântă, nu pentru că o meritam, ci pentru că El ne-a iubit dezinteresat.
"Pregătiţi-vă stânci
  pentru Templul Etern,
  orice piatră îşi are menirea,
  chiar pământu-i primit
  căci Iisus l-a sfinţit
  când a scris pe pământ
  ce-I IUBIREA..."(Costache Ioanid)
 Iubirea S-a scris acum 2000 de ani pe o Cruce, iar Autorul Ei este Însuşi Dumnezeu. Oare câte mii de ani vor mai trece până când întreaga omenire va răspunde Iubirii lui Hristos, iar oamenii Îl vor primi pe El în vieţile lor? De câte ori va fi nevoie ca Ea să se nască din nou în ieslea cea săracă, să îndure chinuri şi ocări, iar apoi să se răstignească pentru noi? De câte ori va mai fi nevoie să bată cu îndurare la uşa inimii noastre şi să aştepte să între înăuntru?
Iubirea este îndelung răbdătoare...dar în acelaşi timp, ea are şi un termen limită:"astăzi!". Deschide-I uşa iubirii şi primeşte-L pe Hristos în odaia inimii tale, ca să nu mai fie nevoit să se nască din nou în iesle. Inima ta este cel mai bun sălaş în care să se nască din nou Iubirea...deschide-ţi inima pentru Cel ce S-a dat în întregime şi Care aşteaptă de la tine inima ta. El ţi-a dăruit mântuirea în dar...tu cu ce-I dăruieşti Pruncului Iisus în dar de Ziua Lui ?