Vremelnicie

Trăim într-o lume agitată. Într-o lume în care alergarea este pe primul loc, în care lucrurile sunt mai valoroase decât oamenii şi în care banii vorbesc mai mult decât stările sufleteşti. O lume în care elevii sunt robotizaţi şi obligaţi să facă anumite lucruri, în care copiii sunt educaţi de tehnologie şi în care tinerii trăiesc după placul inimii lor. E o lume în care bătânii stau singuri între patru pereţi aşteptând să li se întoarcă din străinătate copiii, o lume în care copiii nu-şi mai petrec vacanţele la bunici pentru că nu au wi-fi ca să navigheze pe internet şi în care tinerii nu-şi mai fac timp să întindă o mână de ajutor mâinilor care i-au legănat şi le-au frământat cele mai bune turte, plăcinte şi gogoşi.
Trăim nişte vremuri în care libertatea este la locul ei, în care fiecare are libertatea de a face ce doreşte, neştiind că acest "ce doreşte" trebuie să fie cuprins în standardele pe care  Hristos ni le cere. Toţi percep libertatea ca pe ceva ce putem obţine când dorim şi de unde dorim. Lumea în care trăim este plină de anormalităţi care au devenit normale, lucrurile au deviat de la matca lor şi toţi susţin că e bine să trăim aşa....sau ŞI aşa. Dar cum ne raportăm noi la Hristos? Cum percepe El lumea în care trăim? Cum o vede El, şi cum vedem noi lucrurile? Acceptăm lucrurile deviate aşa cum sunt, ne încadrăm în categoria celor care acceptă să trăiască "şi aşa" ? Sau ar trebui să fim "ALTFEL"? Acest "altfel" înseamnă că noi trebuie să fim diferiţi, adică să nu ne complacem în starea în care toţi tind să se afunde din ce în ce mai mult.
Totul este alergare şi goană după vânt. Am auzit persoane spunând că iubesc anumite lucruri, şi le plac anumite persoane...oare nu ar trebui să fie invers? Să iubim oamenii şi să ne placă unele lucruri? De ce le inversăm? De ce punem mai mult preţ pe lucrurile vremelnice, şi atât de puţin preţ pe ceea ce ţine veşnic? Oare nu am uitat să tânjim după Veşnicie şi după Cerul pe care ni l-a pregătit Hristos? Am uitat să ne bucurăm de lumina soarelui, de fulgii de nea şi de frunzele arămii de pe cărare. Nu ne mai încântă natura cu frumuseţea ei, ci e mai normal să observăm cum ninge...de pe facebook. De ce nu ieşim afară să ne jucăm? Am uitam să fim copii, sau ne e ruşine să mai fim?
Problema omenirii este că toţi am uitat să ne bucurăm şi să ne mulţumim cu ceea ce avem. Mereu vrem un telefon nou, o tabletă nouă, un laptop mai modern...şi toate acestea pentru ce? Doar pentru că e la modă?
Ce mult mi-aş dori ca omenirea să se întoarcă la simplitatea de altă dată! Să petrecem mai mult timp cu cei dragi şi  să ne bucurăm de ei!
Oameni buni, să ne aţintim pivirile spre Cel ce este veşnic, care a făcut Veşnicia pentru noi! Să ne plecăm inimile în faţa Pruncului ce vine pentru noi şi în acest an, ca prin El să avem mântuirea! E poate cel din urmă Crăciun, cel din urmă an în care El se naşte şi aşteaptă să-I dăm toată dragostea noastră. Cum răspundem noi dragostei Sale fără margini?  El aşteaptă să-Şi umple Veşnicia cu fiecare dintre noi. Nu uita, că fără tine, Cerul este gol !!

                                                                                                                               Alinador