Învață-mă cum să iubesc...

Doamne, Învăță-mă să iubesc intens, fără să aștept nimic în schimb. E greu să iubesc într-o lume stăpânită de ură. E greu să iubesc atunci când tot ce primesc sunt săgeți în piept și pumnale în spate. E greu, dar știu că Tu mă poți face un strop de iubire. Un strop, Doamne, măcar un picur din iubirea Ta. Aș vrea să mă preling pe obrajii triști ai celor din jur și să le arăt tuturor ce preț ai dat pentru a ne dovedi cât ne iubești. 

 Și Doamne, Tu n-ai știut câte răni voi primi? Și totuși m-ai trimis aici. Uneori am impresia că mă lași dinadins să primesc lovituri. Dar e doar o impresie, Tu de fapt ai primit deja toate loviturile pe Golgota în locul meu. Ce primesc eu acum e doar o umbră a durerii pe care Tu ai purtat-o deja pentru mine.

 Aș vrea să fiu un cântec de iubire. Dar Doamne, eu nu știu muzică. Melodiile mele sunt atât de dezacordate încât nimeni din jurul meu nu ar vrea să mă asculte. Așa că, Doamne, ia-mă iar în Mâinile Tale puternice. S-a cam pus praful pe corzile inimii mele. Șterge-mă din nou de praful pus de ura lumii în care sunt. Spală-mă iar cu iubire în Sângele Tău și acordează-mă după notele sublime ale glasului Tău Divin. 

Aș vrea să fiu un vers de iubire. Dar Doamne, oamenilor nu le mai plac poemele de dor. Oamenii nu mai caută frumusețea și iubirea dintr-un vers. Însă Tu, Doamne, ia-mă la Sânul Tău și dă-mi cea mai frumoasă formă de dor și gingășie, pe care numai poemul Iubirii Tale îl poate avea. 

 Doamne, vreau să iubesc când primesc lovituri, când primesc piedici, când mi se închid uși, când îmi plouă în suflet și când nu mai pot să cred în imposibil. Vreau să iubesc când alții mă doboară și când îmi spun că sunt nebună doar pentru că am rămas alături de Tine. Și vreau să iubeac atunci când îmi vine să răspund cu ură și cu răutate. Vreau să te folosești de inima mea, ca cei din jur să înțeleagă ce este adevărata Iubire. 

Tu ai scris cândva pe inima mea "IUBIRE" și de atunci mă înveți arta de a iubi. Dar Doamne, ce mărunți sunt pașii mei când vine vorba de iubire! Ce mică sunt când trebuie să rămân verticală și să spun tuturor cât de mare e Iubirea Ta! Și totuși, Doamne, vreau să fiu un strop din Iubirea ta, un cântec din Iubirea Ta și un vers din poemul Iubirii Tale fără margini. 

Trimite-mă, Doamne! Știu că nu merg singură, așa că nu mă tem. Nu mă tem de răni și de lovituri, nu mă tem de priviri tăioase și de răspunsuri negative. Astăzi pot să spun și eu ca David de altă dată: "Nu mă tem de niciun rău căci Tu ești cu mine."(Psalmi 23:4) Trimite-mă și fă ca pe unde vor trece pașii mei, să rămână o cale mai netedă pentru cei care vin în urma mea. 
  
Fă-mă, Doamne, un poem al Iubirii Tale și transformă Tu, viața mea în cântec sublim pe care să Ți-L pot cânta în Veșnicia pe care mi-ai pregătit-o cu atâta drag!

 Alinador